Alegerea între CIM (angajat) și B2B (contractor) este în primul rând despre risc, stabilitate și cashflow—nu doar despre “cât îmi rămâne în mână”.
Ghidul e pentru profesioniști IT din România care primesc oferte în ambele formate și vor un proces clar de decizie (plus ce întrebări să pui înainte să semnezi).
TL;DR
- Alege CIM când stabilitatea, beneficiile și “mai puțin admin” sunt prioritare.
- Alege B2B când vrei flexibilitate și poți gestiona riscurile (plăți, downtime, conformitate) și le incluzi în tarif.
- Nu compara net CIM cu o factură B2B. Compară CIM cu un “echivalent salariu” după costuri, downtime și taxe.
- Dacă un client vrea reguli de angajat fără protecțiile unui angajat, tratează situația ca red flag și renegociază.
Definiții rapide
- CIM = contract individual de muncă. Ești angajat. Angajatorul se ocupă de salarizare și contribuții.
- B2B = facturezi către un client prin PFA sau SRL. Tu gestionezi facturile, contabilitatea și taxele.
5 întrebări care îți clarifică alegerea
- Ai nevoie de stabilitate acum? (credit, familie, sănătate)
- Tolerezi admin și incertitudine? (facturare, plăți, schimbări fiscale)
- Cât de “căutat” ești? (stack, senioritate, rețea)
- Clientul e pregătit de o relație B2B reală? (scope, livrabile, termene)
- Cât valorează beneficiile vs cash? (concediu plătit, medical, training)
Bani: compară corect
Greșeala clasică: compari salariul net CIM cu o sumă de factură B2B. Sunt unități diferite.
Comparație corectă:
- La CIM: calculezi salariul net, apoi adaugi beneficiile care chiar contează pentru tine (medical, buget training, bonus predictibil).
- La B2B: pornești de la venit brut anual, scazi timpul nebillabil + costuri + taxe, și calculezi echivalentul “ca salariu”.
Checklist de risc (ce se schimbă în B2B)
În B2B preiei riscuri pe care, în CIM, le “absoarbe” angajatorul:
- Risc de plată (întârzieri, dispute pe facturi)
- Risc de downtime (nu ai concediu plătit dacă nu îl incluzi în preț)
- Concentrare pe un singur client (fragilitate)
- Risc de conformitate (deadline-uri, contabilitate, reguli care se schimbă)
- Risc valutar (EUR/USD vs costuri în RON)
În B2B, prețul corect include aceste riscuri.
Ce să întrebi înainte de un B2B
Scope și livrare
- Care e livrabilul? (task-uri vs rezultate)
- Cine prioritizează? (clientul vs tu)
- Care e disponibilitatea așteptată? (ore, fus orar)
Termeni de plată
- Termen de plată în contract (Net 7 / Net 15 / Net 30)
- Monedă + cerințe de facturare
- Ce se întâmplă dacă se “refuză” o factură?
Igiena relației
- Poți lucra și cu alți clienți?
- Ești tratat ca angajat (program fix, exclusivitate) fără protecțiile unui angajat?
Red flags: “B2B fals” (așteptări de angajat, protecții de contractor)
B2B funcționează bine când este o relație comercială reală. Devine riscant când:
- ai program fix și reguli de tip “prezență” fără a avea drepturi de angajat
- contractul e vag la livrabile și la încetare
- termenii de plată sunt neclari sau permit amânări la nesfârșit prin dispute
Dacă vrei rolul, de multe ori se poate repara prin contract:
- scope clar (livrabile, acceptanță, prioritizare)
- termeni clari de încetare
- termeni clari de plată (și ce se întâmplă la întârziere)
Buffer și tarif: diferența dintre „B2B bun” și „B2B stresant”
În B2B trebuie să bugetezi pentru:
- downtime (nu toate lunile sunt facturabile)
- timp administrativ (facturi, contabilitate, comunicare)
- buffer de cash (mulți țintesc 2–3 luni ca minim)
Consecința practică: tariful tău trebuie să acopere nu doar orele lucrate, ci și lunile în care nu facturezi.
4 scenarii frecvente (și direcția recomandată)
Scenariul A: început de carieră, rol de învățare
De obicei CIM e mai bun (chiar dacă netul pare mai mic), pentru că primești structură și creștere.
Scenariul B: senior specialist, cerere constantă
B2B poate fi superior dacă poți înlocui clientul în 4–8 săptămâni și îți construiești buffer.
Scenariul C: companie/produse instabile
B2B poate fi ok doar dacă ai clauze clare de terminare și termeni de plată. Altfel CIM poate fi mai sigur.
Scenariul D: flexibilitate (călătorii, luni libere)
B2B e excelent dacă vrei să lucrezi 8–10 luni/an, dar trebuie să-ți setezi tariful astfel încât să acopere downtime-ul.
Regulă simplă de decizie
Dacă nu îți permiți un gol de 2–3 luni fără venit, preferă CIM (sau cere un tarif B2B suficient de mare încât să-ți construiești rapid buffer-ul).
Următorii pași
Începe prin a-ți valida cifrele: folosește Calculator salariu net (2025) și Calculator PFA vs SRL (2025) ca să compari corect „ce îți rămâne în mână” în CIM vs B2B.
Apoi, dacă mergi pe B2B, setează-ți un preț realist cu Calculator tarif orar freelancer și pune la punct partea operațională: Generator factură, Pontaj online și Calculator TVA (2025).
Întrebări frecvente
Pot să „schimb mai târziu”?
Da. Mulți încep cu CIM pentru stabilitate și trec pe B2B după ce își fac rețea și buffer. Cheia e să înțelegi overhead-ul operațional înainte să faci switch-ul.
Dacă firma oferă doar B2B?
Tratează asta ca o constrângere de negociere. Cere:
- termeni mai clari (scope, plată, încetare)
- tarif care reflectă riscul (downtime, lipsa concediului plătit)
- zile libere „incluse” în tarif, explicit (nu doar implicit)
